De la staul, la Golgota
De la staul, la Golgota,
Cât amar, cât suflet trist
Trist priveai pe cruce bolta
Nori grei porneau revolta, clocotind
De la staul la Golgota
Calea cum să ţi-o cunosc
Ce elan, ce milă dulce
Te-a putut din cer aduce, pe pământ
De la fân şi până în cuie
Numai răni şi vânătăi
Ce cuvinte pot să spuie
Când plângeai pe o cărăruie, pentru ai tăi.
Din Egipt în Gheţimani
Numa-n plâns şi-n privegheri
Te prindeau mereu duşmani
Până n-au mai fost strădanii, nicăieri
De la iesle, până la mine
Câte lacrimi, câţi martiri.
Unde aş mai găsi suspine
Doamne să-ţi aduc mai bine, mulţumiri.