De mult aştept Edenul păcii

De mult aştept Edenul păcii, Şi-n dorul meu nemărginit, Privesc acolo pomul vieţii, Şi frumuseţi de negrăit. # Acolo-i ţara lui Isus, Edenul veşnic înflorit, Acolo-i dorul meu nespus, Acolo-n scum­pul meu Eden iubit. # Şi peste plaiuri şi coline, Zefiru-ngână melodii, Iar raze calde şi divine Vestesc că-i ţara celor vii. # Acolo-i ţara lui Isus, Edenul veşnic înflorit, Acolo-i dorul meu nespus, Acolo-n scum­pul meu Eden iubit. # Şi laude cântă-ntreaga fire, La tronul Celui infinit, Şi tot ce-i viaţă-n nemurire, Respiră pacea, fericit. # Acolo-i ţara lui Isus, Edenul veşnic înflorit, Acolo-i dorul meu nespus, Acolo-n scum­pul meu Eden iubit. # Lumina vie, strălucită, Ce de la Tatăl a pornit, Îmbie viaţa fericită, Acelora ce-au biruit. # Acolo-i ţara lui Isus, Edenul veşnic înflorit, Acolo-i dorul meu nespus, Acolo-n scum­pul meu Eden iubit. # În seri cu stele, mult străluce, Când gândul meu înaripat, Străbate spaţiul, tot se duce, Atunci cu dor cânt înfocat. # O, ţară dulce-a lui Isus, Edenul veşnic înflorit, La tine-i dorul meu nespus, O, vino scum­pul meu Eden iubit! #