De multe ori în urma mea, prin gestul meu necugetat
De multe ori în urma mea, prin gestul meu necugetat,
Rănit-am oameni, rănit-am oameni,
Dar nu prin arme sau cuţit, ci prin ceea ce-am vorbit,
Am dărâmat templul care trebuia zidit.
# Vreau ca gura mea, de acum, să rostească
Tot ce-aduce un zâmbet pe faţă,
Tânjesc să iubesc, ca şi Sfântul Miel,
Vreau să-învăţ să leg o rană,
Să conduc privirea oarbă către ceruri,
Nu pot uita că şi eu am fost condus cândva de Sfântul Miel. #
Aş vrea ca rănile să leg
Celor ce-n drumul vieţii merg,
Fără speranţa, fără speranţă,
Am fost şi eu cândva, dar Isus m-a salvat şi m-a condus
Către cer, ca să fiu cu El acolo, sus.
# Vreau ca gura mea, de acum, să rostească
Tot ce-aduce un zâmbet pe faţă,
Tânjesc să iubesc, ca şi Sfântul Miel,
Vreau să-învăţ să leg o rană,
Să conduc privirea oarbă către ceruri,
Nu pot uita că şi eu am fost condus cândva de Sfântul Miel. #