De prin munţi şi de prin văi

De prin munţi şi de prin văi Mi-oi strânge copii mei Care aicea pe pământ Mă-aşteaptă un dor plângând. În curând îl voi lua Şi i-oi duce-n casa mea Unde n-or mai suspina Şi numai s-or bucura. Căci curând nimeni nu va şti Eu pe pământ voi veni Şi acei ce-s pregătiţi La Mine vor fi răpiţi. Căci doi vor domni-ntr-un pat Unul luat şi altul lăsat. Şi aşa biserica La ceruri o voi muta. Două femei vor pleca La moară şi-or măcina Dar una s-a ridica Şi alta va rămânea. Şi-atuncia doi bărbaţi Ei la câmp vor fi plecaţi Dar unul va fi luat Şi altul va fi lăsat. Căci aceia zi va fi Când puţini se vor gândi Căci ea va fi ca un laţ Şi puţini vor fi luaţi. Dar acum copii iubiţi Eu vă rog să pregătiţi Căci aicea jos nu ştiţi Cum voi veţi fi proslăviţi. Dar acuma voi strigaţi Pe Mine mă aşteptaţi Căci în timp de încercări N-oi lăsa peste puteri. Deşi eu mai zăbovesc Să ştiţi că-ncurând sosesc Căci toate se vor sfârşi Dar cuvântu-n veci va fi.