Al Domnului-i pământul

Al Domnului-i pământul Cu tot ce e pe el Şi lumea cu a ei oameni De ori şi care fel. Căci El l-a pus pe râuri L-a întemeiat pe mări Cine ar putea să suie Al muntelui Său zări. Şi cine-o să se-nalţe La locul minunat Acel cu mâini curate Şi sufletul curat. Acela n-are-n suflet Locaş pentru minciuni Nu-njură, nici nu umblă Nici când cu-nşelăciuni. Acela căpăta-va Al Domnului sfânt dar O stare după voia Izvorului de har. Aceasta-i partea celor Ce-n viaţa L-au chemat Pe Dumnezeul slavei Şi faţa I-au căutat. ‘Nălţaţi-vă porţi sfinte Voi capetele-n sus Să intre Împăratul Luminii fără apus. Şi cine este oare Al slavei Împărat? E Domnul cel puternic Viteaz şi înalţat. Porţi veşnice, porţi sfinte Deschideţi-vă larg Să intre cel puternic Al slavei Împărat. Şi cine-i Împăratul De care ne vorbeşti? E Domnul slavei, Domnul Oştirilor cereşti.