De-atâta timp tot ură şi războaie
De-atâta timp tot ură şi războaie
Tot lacrimi, tânguiri şi despărţiri,
Splendoarea Ta, Sioane, o despoaie
# Păcate grele şi neleguiri, #
Te-am părăsit în marea mea mânie
Pentru o vreme, însă nu de tot,
Dar te-oi primi din nou cu bucurie
# Căci Eu sânt Domnul sfânt, sânt Savaot! #
Ma voi întoarce iar cu bunătate,
Popor ales, poporul meu iubit,
Iar porţile ce-acum ţi-s dărâmate
# Se vor zidi, caci Domnul a vorbit! #
Ascultă ce-ţi vorbeşte cel ce-i veşnic,
Acela credincios şi-adevărat:
"Curând va arde iar lumina-n sfeşnic!
# Curând se-ntoarce marele-mpărat! #
Nu se va mai atinge de cetate
Nimic din ce-i spurcat şi necurat,
Căci El împărăţi-va cu dreptate!
# Israele, El te-a răscumpărat! #
Întoarcete acuma cu căinţă,
Cu remuşcări şi cu păreri de rău,
Să fi primit din nou cu-ngăduinţă
# De cel ce e Iehova Dumnezeu! #