Din Neapoles spre Macedonia Pavel a plecat

Din Neapoles spre Macedonia Pavel a plecat Şi-n cea dintâi cetate cu grăbire-a debarcat Acolo câteva zile în şir el a şezut La Filipi, da la Filpi - o ce minunat ţinut! Într-una din zilele-acelea, ziua de Sabat, Ieşind, afară din cetate ei s-au îndreptat. Mergând să caute un loc de rugăciuni s-au dus Şi cu evlavie să se-nchine Domnului Isus. Lângă râu se aşezase Pavel, stând de vorbă cu nişte femei Care erau strânse laolaltă, după cum au ele obicei. Pavel le vesteşte vestea bună, ce prin ea poţi fi mântuit, Cum Isus batjocorit de lume, pe Calvar El s-a jertfit. Şi cum stătea între ele şi le predica, De viaţa Domnului Isus şi despre moartea Sa, Observă Pavel că una din ele a primit Cuvântul pe care cu dragoste el l-a vorbit. Căci Domnul îi deschise inima şi a crezut Cuvântul care-l auzi, îndată-l pricepu. Căci trebuia să se întoarcă şi-acele femei Şi-n urmă a fost botezată, ea şi casa ei. Femeia aceia temătoare de cuvântul adevărului Nu era decât o femeie ce păşea pe calea Domnului. Ea avea o inimă deschisă şi de-aceea Domnul o iubea, Aşa veţi fi voi surori iubite, de veţi face ca Lidia. După ce a fost ea botezată ea şi casa ei, Spre Pavel şi spre toţi aceia care-l însoţeau, Cu dragoste fierbinte zise: "De mă socotiţi Că-s credincioasă, azi oaspeţii mei să fiţi". Cu toţii au intrat în casa ei şi au rămas, Siliţi au fost ca şi la ea să facă un popas. "Poftiţi la noi" şi multă dragoste Ie-a arătat Surorilor, această faptă demnă-i de urmat. Noi să fim ca Lidia în credinţă, şi în fapte asemenea să fim, Dacă vrem la ceruri o răsplată, de la Domnul Isus să primim. Să unim credinţa şi cu fapta, împlinind noi totul pe pământ Ceea ce Domnul Isus ne cere, prin al Său Cuvânt cel sfânt.