Din fundu-adâncului Te chem, din noaptea cea mai multă

Din fundu-adâncului Te chem, din noaptea cea mai multă Doamne-ascultă-mă când gem şi cererea-mi ascultă! O Doamne, dacă ai păstra aducerea-aminte A vinei cine-ar mai putea ca drept să-Ţi stea nainte? Dar Tu în veac eşti iertător, ca toţi să Ţi se-nchine; Nădejde-aştept şi ajutor eu numai de la Tine. Aştept făgăduinţa Sa, da, sufletu-mi se-ndreaptă Spre Domnul, pentru-a-L aştepta cum straja zorii-aşteaptă. O Doamne, eu doresc atât şi-aştept ca să-Ţi văd Faţa Mai mult, cu mult mai mult decât străjerii dimineaţa. În Domnul pune-ţi, Israel, nădejdea veşnic tare, Căci El e Dumnezeu, la El belşug e de-ndurare Şi de răscumpărări, căci El e milă şi iubire, El va scăpa pe Israel de-a lui nelegiuire.