Din neam în neam eşti adăpost
Din neam în neam eşti adăpost
Celor ce se încred în Tine.
Tu vieţii mele scut ai fost,
Când vânturi au bătut în mine.
Tu eşti cetăţuia mea, Tu eşti adăpostul meu,
O lumină-n noaptea grea, Tu, o Doamne.
Tu-mi eşti scăpare în ceasul greu,
Zidul tare din jurul meu.
O mie cadă-n preajma mea,
Şi zeci de mii pot chiar să fie.
Rămân sub ocrotirea Ta,
Din Tine fac nădejde vie.
Eu niciodată nu mă tem,
De groaza nopţii ce-o să vie.
Nici de săgeata celui rău,
Şi nici de-aprinsa lui urgie.