Din pâinea mea am dat altora
Din pâinea mea am dat altora
Fără să mă tem căci mă înşel
Răsplata?... M-am ales cu pietre,
De ce îi aşa, o ştie El.
Când moartea vine fără veste,
Să rupă al dragostei inel,
Rămân copii sărmani pe drumuri,
De ce îi aşa, o ştie El.
Când cunoscut-am adevărul,
Şi vrut-am să spun despre El,
Am fost silit să tac adesea,
De ce îi aşa, o ştie El.
Când m-am luptat cu valul vieţii,
Şi când credeam ca ajung la ţel,
Mă văd cu barca sfărâmată,
De ce îi aşa, o ştie El.
Descurajat privesc adesea,
Calvarul crucii şi pe Miel,
De ce îmi curg lacrimi fără voie?
Eu nu înţeleg, dar ştie El.
Eu nu înţeleg dar ţin întruna,
Căci de mă lupt cu mai mult zel,
Atâtea vin şi mi se întâmplă,
Eu nu pricep, dar ştie El.
Dar când mă voi vedea în ceruri,
Cu Domnul în al meu castel,
Mă voi mira cum de-s acolo,
Dar asta îmi va spune El.