Al rugii ceas, ce dulce-mi eşti!

Al rugii ceas, ce dulce-mi eşti! Din toate ostenelele, Tu mă conduci la Dumnezeu Să-i pot plânge necazul meu Şi când durerea e mare Isus îmi dă uşurare: # Mă scapă din primejdie, În timpul de rugăciune. # Al rugii ceas, ce dulce-mi eşti! Când Domnul din înălţime; Binecuvântă pe acela, care naintea-I s-apleacă El zice: căutaţi faţa Mea, cuvântul Meu v-a mângâia # Deci Lui îi dau durerile, În timpul de rugăciune. # Al rugii ceas, ce dulce-mi eşti! În întristări mă mângâie, cât timp aici călătoresc Şi către cer cu dor privesc Atunci acest cort de pe pământ Va fi aruncat în mormânt # Dar şi-n cer îmi voi aminti Timp dulce, de rugăciune. #