Din tot ce-aduni omule-n grabă
Din tot ce-aduni omule-n grabă
Şi ai vrea să fii tot mai bogat;
# Te-ai întrebat şi tu vre-odată,
De tot ce-aduni cu-atâta grabă
Este al tău cu-adevărat? #
# Nu vezi că tot ce-adună omul,
Rămân de el cât de curând.
Şi tot ce strângi cu lăcomie,
Se spulberă ca pleava-n vânt.
Şi n-ai să duci nimic,
Nimic, nimic cu tine.
Şi n-ai să duci nimic,
Că tot ce strângi aici rămâne. #
Nu vezi cu ochii tăi că toate
Rămân de noi pe-acest pământ?
# Întreabă-te măcar o dată,
Când inima ţi-e întristată,
Ce duci când ai să pleci curând? #
# Nu vezi că tot ce-adună omul,
Rămân de el cât de curând.
Şi tot ce strângi cu lăcomie,
Se spulberă ca pleava-n vânt.
Şi n-ai să duci nimic,
Nimic, nimic cu tine.
Şi n-ai să duci nimic,
Că tot ce strângi aici rămâne. #
Nu vezi ce repede trec anii?
Căci totul este trecător
# Aşa de repede se duce,
Dar dacă te smereşti la cruce,
Isus îţi vine-n ajutor. #
# Nu vezi că tot ce-adună omul,
Rămân de el cât de curând.
Şi tot ce strângi cu lăcomie,
Se spulberă ca pleava-n vânt.
Şi n-ai să duci nimic,
Nimic, nimic cu tine.
Şi n-ai să duci nimic,
Că tot ce strângi aici rămâne. #