Din zorii zilei mele

Din zorii zilei mele În lanul Tău m-am dus, Culegător de spice, Aşa cum Tu mi-ai spus. # Cântau secerătorii, Eu îi urmam tăcut, Sfios, şi singuratic, Şi lăcrimând, ca Rut. # Prin tot zăduful zilei, Sub soarele arzând, Cu fruntea aplecată, Am ostenit tăcând, # Dorind, când vine seara, Să-Ţi pot aduce-n prag, C-o dragoste smerită, Toţi snopii strânşi cu drag. # Stăpâne, iată seara Se-ntinde peste văi, Pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi. # În urma tuturora, Mă-ntorc şi eu tăcut, Sfios, şi singuratic, Şi lăcrimând, ca Rut. # Mă ruşinez de rodul Puţin agonisit, Dar Tu cunoşti arşiţa Prin care m-am trudit. # O, iată vine noaptea, Îţi cer un adăpost, S-adorm cu cei cu care La munca Ta am fost. # Întinde-Ţi peste mine Veşmântul Tău plăcut, La sfintele-Ţi picioare, S-adorm şi eu, ca Rut. # Iar mâine dimineaţă Mă scoală fericit, Să-ntâmpin bucuria Spre care-am suferit! #