Doamne Bun, ascultă-mi, Doamne, pricina nevinovată

Doamne Bun, ascultă-mi, Doamne, pricina nevinovată Şi strigarea rugăciunii din neprefăcuta gură; Să se facă-a mea dreptate înainte-Ţi arătată, Ai Tăi ochi preasfinţi mă vadă, de dreptatea mea Te-ndură! Să mă-ncerci şi zi, şi noapte, n-afli-n duhul meu minciună, Că ce-mi iese de pe buze mi-e şi-n gânduri ca-n cuvinte; Iar în legătura cu-alţii, după-a Ta povaţă bună, Mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte. Paşii mei pe-a Ta cărare merg mereu cu neclintire; Ţie strig: ascultă, Doamne, înspre glasul meu Te-apleacă Şi-mi arată bunătate, Cel ce dai adăpostire Celor asupriţi când răii caută răul să li-l facă! Mă păzeşte ca lumina ochilor cu-a Tale-aripe De vrăjmaşii mei de moarte şi de ura lor cea mare, Că li-e inima închisă şi-s făloşi, în orice clipe Mă pândesc şi mă-nconjoară la pământ să mă doboare. Parcă-ar fi un leu ce-ntruna după pradă stă la pândă Scoală, Doamne-aţine-i calea, îl doboară şi mă scapă; Scapă-mă de toţi vrăjmaşii şi de-a urii lor osândă, Cu-a Ta sabie-ascuţită de-al lor sânge Tu-i adapă! Izbăveşte-mă Tu, Doamne, de-aceşti oameni care-n lume Parte au în viaţa asta de belşug şi desfătare, Cărora le-ngădui, Doamne, bunătăţi fără de nume, De-şi îmbuibă şi urmaşii cu prisosul lor cel mare! Iar eu, Doamne, în curata, sfânta nevinovăţie, Voi vedea pe totdeauna Faţa Ta cea Strălucită; Când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veşnicie, Mă voi sătura de Chipul şi de Faţa Ta Slăvită