Doamne, Tu mereu mă-nvaţă

Doamne, Tu mereu mă-nvaţă Ce cuvinte să rostesc, Mustră-mă şi dă-mi povaţă Nici în gând să nu greşesc! Dă-mi putere-n clipe grele, Blând să fiu şi răbdător, Pune strajă gurii mele, Inimii să-i pui zăvor! Doamne, Tu mereu mi-arată Limba mea cum să-Ţi închin, În vorbire să împartă Harul Tău, şi nu venin! Iar la dreapta judecată, Înaintea Ta voi sta, N-aş vrea să ajung vreodată Osândit de limba mea! Nimeni n-a vorbit ca Tine, Doamne, plin de Spirit Sfânt, Pune, astăzi, şi în mine Dragoste şi-al Tău Cuvânt! Numai vorbe de zidire Vreau mereu ca să rostesc, Dă-mi a Ta desăvârşire Nici în gând să nu greşesc!