Doamne când privesc în juru-mi
Doamne când privesc în juru-mi
Văd mereu a Ta lucrare.
Ştiu că tot ce ai creat
Nu-i nimic la întâmplare.
Toate sunt ca un exemplu
Pentru viaţa ce-o trăim.
Iar când vine veşnicia
Pregătiţi de cer să fim.
Văd pe bolta cea senină
Soarele cum răsare.
Iara apoi pe înserate
După dealuri, el dispare.
A trecut o zi din viaţă
S-a scurtat al vieţii fir
Veşnicia stă în faţă
Raiul sau eternul chin!
Văd cum păsările toamna
Se îndreaptă înspre-o ţară
Unde nu e nici ger, nici iarnă
Ci e totdeauna, vară.
Iată toamna-i pe sfârşite
Iarna rece va apare
Cum stai suflete cu viaţa
Eşti tu gata, de plecare?
Ca sămânţa, semănată,
Când nu-i timpul pentru ea.
Nu va creşte niciodată
Roada nu o vei vedea.
Omule gândeşte bine,
Înţelept să fii în viaţă
Calcă pe cărarea sfântă
Ca să poţi avea viaţă.