Doamne, nu vezi ce furtună

Doamne, nu vezi ce furtună, Ce vifor îngrozitor? Ce nor des, ce întunecime, Scăpare nu-i şi-ajutor! Azi de pierim nu Îţi pasă? Cum poţi să dormi adânc? Tot momentul ne-ameninţă moartea, Peste-acest adânc umblând! # “Să-asculte furtuna de glasul Meu, Linişte!” Pagubă nu poate provoca, Nici demon, nici om sau chiar altcineva, Nu poate să piară corabia Al cerului Domn când se află-n ea! “Căci toate Mie Mi se supun, Linişte, când Eu spun, Căci toate Mie Mi se supun, Deci, linişte!” # Doamne, ce griji mă apasă! Odihnă n-am nici o zi; Azi inima îmi e rănită, O, vin’ spre-a mă mântui! Torente mari de păcate Urlă asupra mea, Am să pier, Doamne, în deznădejde, Ah, vino, nu mă lăsa! # “Să-asculte furtuna de glasul Meu, Linişte!” Pagubă nu poate provoca, Nici demon, nici om sau chiar altcineva, Nu poate să piară corabia Al cerului Domn când se află-n ea! “Căci toate Mie Mi se supun, Linişte, când Eu spun, Căci toate Mie Mi se supun, Deci, linişte!” # O, Doamne, trecut-a spaima, Natura s-a liniştit; Pe cer soarele străluceşte, Şi pacea iar am primit! Te-aştept, o, Doamne, pe Tine, Singur nu mă lăsa! Ah, mă du la limanul de pace, Odihna Ta voi afla! # “Să-asculte furtuna de glasul Meu, Linişte!” Pagubă nu poate provoca, Nici demon, nici om sau chiar altcineva, Nu poate să piară corabia Al cerului Domn când se află-n ea! “Căci toate Mie Mi se supun, Linişte, când Eu spun, Căci toate Mie Mi se supun, Deci, linişte!” #