Doamne, până când, o Doamne, Tu mă vei uita mereu
Doamne, până când, o Doamne, Tu mă vei uita mereu
Până când Îţi vei ascunde Faţa Ta de robul Tău,
Faţa Ta de robul Tău?
Până când avea-voi, Doamne, sufletul de temeri plin?
Până când voi fi-n necazuri şi-asuprit de cel hain,
De vrăjmaşul meu hain?
O, priveşte, o, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă-mi Tu ochilor lumină, ca să n-adorm somnul greu,
Somnul morţii lung şi greu!
Nici vrăjmaşul să nu zică: Iată-acum l-am biruit!
Şi să n-aibă bucuria că mă clatin prăbuşit,
Că mă clatin prăbuşit.
Doamne, cred în bunătatea-Ţi şi în mila-Ţi necurmat;
Am în suflet bucurie de izbânda ce mi-ai dat,
De izbânda ce mi-ai dat.
Eu cânt Domnului cu psalmii ce din veacuri I-au plăcut,
Îi cânt Lui, c-atâta bine mie Domnul mi-a făcut,
Mie Domnul mi-a făcut