Doamne sfinte ce plăcute
Doamne sfinte ce plăcute
Sunt locaşurile tale
A mea inimă suspină
Şi-mi tânjeşte în dor şi jale
# După a tale curţi o Doamne
Inima-mi tânjeşte-n jale. #
Inima-mi din piept îmi strigă
Către Dumnezeul mare
Unde pasărea acolo
Puişorii săi îi are
# Cuib în care rândunica
Puişorii săi îi are. #
Cât de fericiţi sunt care
Locuiesc în a ta casă
# Ei îşi pun tăria-n tine
De necazuri nu le pasă. #
Când aceştia merg pe cale
Prin a plângerii lor cale
# Binecuvântarea curge
Ca şi apa din izvoare. #