Doar Tu ne eşti calea-adevăr şi viaţă

Doar Tu ne eşti calea-adevăr şi viaţă, Pe Tatăl Îl vede doar cin Te-a privit... Doar Tu mântuieşti prin puterea-Ţi măreaţă, La Tine alerg ca să fiu mântuit; Căci calea e lungă şi cine să ştie, Putea-voi rămâne chiar pân la sfârşit? Doar făgăduinţa, doar ea mă mângâie, Căci Tu mă asiguri de-un loc pregătit! La Tatăl din cer să ajung, pe-astă cale, Tot Tu mă conduci prin al Tău Spirit viu; Şi-aşa, mulţumită doar tot milei Tale, Sfinţit prin Cuvânt de-adevăr pot să fiu; Iar când vreau şi eu, prin puterea-Ţi divină, Să lupt când ispita m-atrage-n păcat Şi firea s-o-nving printr-o moarte deplină, Spre Tine alerg, Tu, Cel blând şi curat! O, Doamne-am nevoie de-a Ta plinătate Ce-o dai alor Tăi ca să-i desăvârşeşti; Doar Tu mi-eşti nădejdea, căci Tu mi-eşti de toate: Şi cale-adevăr şi viaţă Tu mi-eşti! Prin Tine, Isuse, spălat de păcate, Spălat de amaruri cu-al Tău sânge sfânt, Intra-voi odată pe porţi în cetate, Să gust fericirea şi-n veac să-Ţi tot cânt!