Domnu-Isus îmi e Păstorul
Domnu-Isus îmi e Păstorul,
Cel ce m-a răscumpărat,
El mă duce la odihnă,
La izvorul nesecat.
În răcoarea dimineţii,
Pot sorbi al Tău cuvânt,
Mana dulce a vieţii,
Ce mă face neînfrânt.
În păşuni înşelătoare
Am păscut şi eu odat,
Din a lumii înşelare
Îndeajuns m-am înfruptat;
Dar în loc de fericire
Şi în loc de bucurii,
Am cules doar amăgire,
Pierderi pentru veşnicii.
Şi-ai venit, Isuse, Doamne,
Şi-ntre spini Tu m-ai aflat.
Ca pe oaia cea pierdută,
Tu pe umeri m-ai luat.
M-ai adus la Tine-acasă
Şi-n bun staul Tu m-ai pus,
Mi-ai deschis spre ceruri calea
Fericirii de nespus.