Dor de ţara fericirii

Dor de ţara fericirii Azi mă poartă ne-ncetat, Spre locaşul mântuirii, Mă conduce minunat. # O, ce ţară minu­nată, Cu oraşe de safir! Ah, aş vrea şi eu, odată, Cu nesaţ să te admir! # Am în suflet o dorinţă, Ce se-aprinde tot mai mult; Văd cetatea prin credinţă, Şi-al ei cântec îl ascult. # O, ce ţară minu­nată, Cu oraşe de safir! Ah, aş vrea şi eu, odată, Cu nesaţ să te admir! # Sunt străin ‘n-această lume Şi mă simt tot călător, Dar Isus, în al Său nume, M-a făcut moştenitor. # O, ce ţară minu­nată, Cu oraşe de safir! Ah, aş vrea şi eu, odată, Cu nesaţ să te admir! #