Am adormit dar inima-mi veghea
Am adormit dar inima-mi veghea
Când deodată cineva mă striga
Deschide-Mi tu pe gânduri nu mai sta
Căci vreau să intru dă-mi inima ta.
Mi-am scos şi haina cum să mă îmbrac iar?
Şi pe picioare m-am spălat doar,
Cum să-Ţi deschid în toiul negrei nopţi?
Când toţi adorm Tu singur baţi la porţi.
Când m-am sculat că să-Ţi deschid
Tu ai plecat n-ai mai venit
Cum aş putea din nou să te revăd?
Greșala n-am putut să mi-o prevăd
Păzitorii cetăţii care dau ocol
M-au întâlnit lăsându-mi suflet gol.
Şi m-au rănit luându-mi măhrama
Care păstra smerită faţa mea.
Dar ce-mi dai Tu nimeni nu-mi poate lua,
Un gând senin plin de iubirea Ta,
Pecetluiește-mi azi inima mea
Să cunosc clipa când Tu baţi la ea.
Iubitul meu eşti numai al meu,
Rămâi cu mine-n ceasul greu.
Obrajii se întăresc pe calea Ta,
Te rog rămâi pe veci iubirea mea.