Dragostea nu se plăteşte

Dragostea nu se plăteşte Niciodată cu nimic, Fericit cel ce-o trăieşte. Şi senin de dăruieşte Ca un simplu ucenic. Ce-am putea să-Ţi dăm noi Ţie, Pentru că atât de mult, Ne-ai iubit, Ne-ai iubit din veşnicie? Şi ne-ai smuls din grea robie, Din al lumii vechi tumult. # Ne-ai purtat pe lemn povara De păcat şi de blestem. Şi ai suferit ocara, Să ne dărui primăvara, Cu al vieţii nou poem. Învierea Ta măreaţă, Ne-a dat aripi pentru cer. Şi-aşteptăm o dinimeaţă, Când Te vom privi în faţă, Străbătând acest eter. # Dragostea doar în cuvinte, Niciodată nu-i deajuns; N-ai să poţi iubi fierbinte, Nici ca fiu nici ca părinte, Făr' al faptelor răspuns. Ce-Ţi vom spune atuncea oare, Când de pe-un pământ străin, Vom zbura, Vom zbura în strai de soare, Să-ţi cântăm noua cântare, Care îngerii n-o ştiu. # Cât de minunat ţi-e harul, Doamne sfânt şi adorat. Crucea Ta ţi-a fost altarul, Iar noi toţi eram tâlharul, Cel pe care l-ai salvat. Pe aripa nemuririi, Faptele se întâlnesc. Sus la tronul răsplătirii, Şi-astfel îi vom fi iubirii, Soli în zborul ei ceresc. #