Am auzit de-o ţară şi de-o lumină sfântă

Am auzit de-o ţară şi de-o lumină sfântă Am auzit de ea şi inima mea cântă Suntem străini aicea şi pelegrini în lume # Obosiţi şi frânţi de trudă şi zbuciume. # Dar mi s-a spus c-acolo avem o locuinţă Şi nu vom mai fi singuri în chin şi suferinţă Noi ştim că ţara-i bună, plăcută şi frumoasă # Acolo-i viaţa lină şi fericire aleasă. # Dar mi s-a spus c-acolo sunt câmpuri înverzite Că iarba-i legănată şi flori nevestejite În pustiul deşert cresc crini şi trandafiri # Frumoşi ca cei din Saron, podoabe de safir. # Pe crengile-nverzite e cor de păsărele Ce-naltă imnuri sfinte, în cor înalţă glasul Ecoul lor răsună pe bolţile cereşti # Salutând cântarea din harfe îngereşti. # Am auzit de palmieri, coroane şi veşminte Şi de boltite albe în fir de-argint ţesute Am auzit de sfânta cetate aurită # Cu porţi de mărgărite şi pietre nestemate. # Am auzit de îngeri de sfinţi nemuritori Cântând în harfe de aur un cor înălţător Pe muntele cel sfant, pe marea de cristal # La pomul de viaţă ce-i lângă râu pe mal. # Împăratul măririi tronează-n acea ţară Îl preamăresc cu toţi în glasuri şi chimvale Atunci cu toţi vedea-vom în frumuseţea Lui # Pe blândul nostru Isus şi oastea cerului. # Cânta-vom toţi acolo în fericire sfântă Ce-i ce-au păstrat credinţa şi legea neştirbită Toţi îmbrăcati în alb, mareţ încoronaţi # V-om fi deapururi veseli şi-n viaţă îmbrăcaţi. #