Dumnezeu când a chemat pe Avraam

Dumnezeu când a chemat pe Avraam Din Haldeia ca să meargă în Canaan l-a promis că îi va binecuvânta Seminţia sa chiar în toată lumea Seminţiei tale, Îţi promit Ţara ce eu Ţi-am făgăduit Dacă în credinţă tu-mi vei păstra Legământul meu acum şi pururea. Seminţia lui Avraam s-a înmulţit, Devenind chiar un popor mare şi sfânt. După ce din Egipt, Domnul i-a salvat. Murmurând ei, Dumnezeu i-a lepădat. Dumnezeu pe copii i-a cruţat, şi Iosua, Caleb milă au aflat. Trecând Iordanul, ca şi pe uscat, Moştenind Canaanul cel mult aşteptat. După a lor dorinţă, Domnul i-a ascultat Pe regele David ca mare împărat. Deci, după o domnie, timp îndelungat Israel din nou pe lehova a uitat. Ce Moise, lor de mult Ie-a prezis, Chiar cum este în cartea lui scris Venita-n tocmai, şi nu i-a cruţat, Blestemul lui Moise, neîntârziat! Ierusalimul oraşul cel frumos Cum eşti de pustiit şi dărâmat jos. Zidurile tale sunt dărâmate, Plângeţi fiicele întristate. Israele de te-ai pocăi, Domnul din cer te va mântui. Ce lehova ţie Ţi-a făgăduit Îţi va da din ceruri, dacă ai biruit. Încă o dată, asta lor s-a întâmplat Pentru-că pe Isus, ei l-au lepădat. Chemându-i, Dumnezeu în ultima lor zi Refuzându-i soarta le pecetlui Ierusalime eşti condamnat Lepădându-ţi pe al tău împărat Locuitori îţi vor fi strâmtoraţi La duşmani de moarte de El sunt predaţi Ameninţată-i această lume rea, Care tot mereu refuză lumina. Mânia lui Dumnezeu o va lovi, Îndată ce Hristos nu va mijloci. O, Israele adevărat, Ce Domnul din nou v-a adunat, Ai speranţă în Domnul, căci El ţi-a promis Canaan ceresc şi noul paradis.