Dumnezeu şi-a ales o împărăţie

Dumnezeu şi-a ales o împărăţie Din Avraam pe care L-a iubit Şi atuncea când gemea-n robie Cu mână tare El l-a izbăvit. Şi Israel l-a văzut pe Domnul Noaptea-n foc şi ziua-n val de nor L-a văzut la Masa şi Meriba Când din stâncă a ţâşnit izvor. Dar Israel nu era statornic Şi-au uitat curând de Dumnezeu Dar atuncea l-a lăsat şi Domnul Şi-au căzut robiţii în Babilon. În vremea-ceea Dumnezeu arată Un vis regelui din Babilon Cu privire la o împărăţie Ce i-l tâlcuise Daniel. Dintr-un munte s-a desprins o piatră Şi puternică ea s-a făcut A zdrobit şi fierul şi arama Argintul, picioarele de lut. Şi această piatră însemnată Ea atât de mare s-a făcut Mai înaltă decât orice munte Şi întreg pământul l-a umplut. Peste această-mpărăţie sfântă Nu va stăpâni popor de jos Ea în veci va fi nebiruită Că-i împărăţia lui Hristos. Ea e mai puternică ca moartea Şi nici iadul n-o va birui Şi va fi o împărăţie mare Cum n-a fost şi nici nu va mai fi.