Dus de gânduri, ros de boală

Dus de gânduri, ros de boală, Zace Naaman zdrobit. El, viteazul de-altădată, Este astăzi umilit. Dintre sclave, o fetiţă, Îi vorbeşte: “Domnul meu! În Iudeea locu­ieşte, Un serv al lui Dumnezeu.” În Iudeea, Naaman face Tot ce i s-a ordonat. În Iordan el se afundă, Cum profetu-a cuvântat. Şi de valuri este dusă Lepra ce l-a chinuit, Lui Iehova I se-nchină, Pentru că l-a lecuit. Câte suflete în lume Zac rănite de păcat! Toată vlaga sufletească, Lepra groaznic le-a mâncat! Lor să le vorbiţi de Domnul, Medicul neobosit, Care, pentru-a lor salvare, Pe o cruce-a fost jertfit. Veţi cunoaşte fericirea, Suflete să mântuiţi, Ajutând Împărăţia Tatălui să-o răspândiţi. Iar la capătul vieţii, Domnul vă va încorona. Dacă-n slujba Lui acuma, Viaţa o veţi consacra.