E amurg. Se îmbrăţişează

E amurg. Se îmbrăţişează, Îşi dau mâna şi fac schimb; Ziua pleacă, înaintează, Noaptea argintie în nimb. Vântul serii parcă îl cheamă Iar, la harpă pe David; Largi ecouri blând destramă Al cântărilor bolid Ce acorduri sublime şuvoi se revarsă, Din harpa divină în cânt uşor; Cuprinde în cântec doar glorii de slavă, Spre lauda Celui în veci Salvator Jos în vale în depărtare Răspund turmele de oi, Şi Sionul sfânt, din zare, Prin ecou, răspunde apoi. Stelele pe boltă cântă, Munţi şi văi răspund cu zor Şi prin simfonia sfântă, Toate în şir slăvesc cu dor. Ce acorduri sublime şuvoi se revarsă, Din harpa divină în cânt uşor; Cuprinde în cântec doar glorii de slavă, Spre lauda Celui în veci Salvator Când s-au stins pe rând, blând, arma O atârnă într-un cui Şi pleacă împăcat să doarmă Tot prin gând cu harpa lui. Se trezi apoi în noapte Şi o aude iar cântând!?! Vântul luneca prin coarde, Cântul sfânt, continuând. Ce acorduri sublime şuvoi se revarsă, Din harpa divină în cânt uşor; Cuprinde în cântec doar glorii de slavă, Spre lauda Celui în veci Salvator.