Era o zi de dalbă primăvară

Era o zi de dalbă primăvară Când pomii-s plini de mii de muguri deşi Era o zi când pe cărări ninsese Petale albe, floarea de cireş. # Era un cer senin, senin albastru Şi-atâtea flori câmpia presărau Îşi legănau pe vârfuri nalte crinii Potirul alb frumos de catifea. # Şi adia aşa uşor zefirul În umbra deasă a codrilor din deal Ascuns în iarbă îngâna izvorul Cu susur lin un cântec pe-a lui mal. # Aşa era în ziua când, Isuse Pe Tine-ntâia oară Te-am văzut Aşa era o zi de primăvară Cu dalbe flori când eu Te-am cunoscut. # Eram pe iarba de mătase-n luncă Şi lăcrămioare-mi adunam în braţ Tu ai trecut şi-n urma Ta, Isuse Te-a urmărit privirea-mi cu nesaţ. # Erai frumos ca Soarele din ceruri Cu faţa albă, albă ca de crin În părul Tău lucea fior de raze Şi-Ţi era chipu-atâta de senin! # Era de vină oare primăvara? Era de vină câmpul înverzit? Ce-a fost pe urmă nu-mi aduc aminte Dar ştiu, Isuse drag, că Te-am iubit. # Atâta ştiu, că Tu-mi eşti totul, Doamne Că Te-am dorit cu drag mereu de-atunci Şi că păstrez la pieptu-mi lăcrămioare Din ziua când Te-am cunoscut în lunci! #