Era odat-o tainică grădină

Era odat-o tainică grădină În care Domnul se ruga plângând, Şi faţa Lui, cea plină de lumină Era-ntristată până la mormânt. 2.De multe ori pe faţă El căzuse Şi se ruga cu mult amar nespus; “Să treacă Tată, să nu beau paharul!“ Paharul suferinţei lui Isus. 3.În Ghetismani, grădină neuitată În tine plânge Domnul cu amar – Şi-apoi se-mbracă-n haina umilinţei Şi-şi pregăteşte drumul spre Calvar. 4.O, Ghetismani, grădina neuitată, Tu ai văzut durerea lui Isus, Pe Iuda, când a sărutat o dată Pe Domnul strălucirilor de sus ! 5.O, Ghetismani aş vrea să fiu în tine, Să văd şi locul unde El a plâns; Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine Să plâng, căci pentru mine El a plâns.