Era seara liniştită, cu cerul senin

Era seara liniştită, cu cerul senin Când fu cina pregătită Fiului divin El vine cu ai săi la masă în locul gătit Şi-apoi cu voce miloasă, astfel Ie-a vorbit. Fraţilor sosit-a ceasul să ne despărţim Voi nu vă pierdeţi curajul, că iar o să vin Trebuie să vină toate, cele ce s-au scris Voi fi judecat la moarte, şi pe cruce pus. Dar vă spun mai dinainte, pentru ca să ştiţi Că din voi unul mă vinde cu treizeci de arginţi Atunci toţi se îndreptară, către-Nvăţător Şi pe rând îl întrebară, care-i trădător. Când veni rândul lui Iuda, întrebă şi el Nu cumva voi fi eu, Doamne, fiul cel mişel. Tu eşti Iuda, zice Domnul, du-te mai curând Iată-acum sosit-a ceasul să faci ce-ai de gând. El atunci-ndată merge către-acel sobor Unde aştepta cu sete al Domnului omor. Acolo-şi vându Stăpânul, Iuda cel mişel Şi printru-un sărut făţarnic, îl vându pe El Ei l-au dus la judecată şi l-au osândit Că pe crucea de ocară să fie răstignit.