Eram copil, şi-atâta bucurie mă însoţea pe calea spre Cristos
Eram copil, şi-atâta bucurie mă însoţea pe calea spre Cristos
Aveam fiorul sfânt de nostalgie când mici poveri mă apăsau în jos...
# În primăveri treceam prin lungi zăvoaie şi cânturi ascultam de ciocârlii,
Vedeam seninul cald chiar şi pe ploaie, cântam pătruns de sfinte melodii. #
Dar mai apoi fiind pribeag prin lume am fost atras de amăgiri mereu
Crezând că au şi slavă şi renume, mi-au stins căutarea după Dumnezeu
# Căutam mâhnit adesea fericirea şi când mi se părea că o găseam,
Era mai trist, era nefericirea... dezamăgit şi frânt iar rămâneam... #
Târziu am întâlnit un Sfânt pe cale, şi El mi-a spus ce-n suflet am avut,
Ma ascultat şi-apoi mi-a zis cu jale "Întoarce-te de unde ai căzut"
Azi m-am întors, şi-mi pare rău de anii ce i-am pierdut şi nu i-am folosit,
Îmi plâng trecutul, Doamne-ţi cer iertare, primeşte-mă din drumul rătăcit.
# Mai dă-mi o, Doamne iar divinul cântec ce mă-nsoţea când eu eram umil
Redă-mi seninul anilor de fraged, ca şi atunci când eu eram copil. #