Eram copilă pot să spun

Eram copilă pot să spun De opt ani şi mai bine Şi-aveam o mamă, suflet bun Care îngrijea de mine. Când întrebam de tatăl meu Spunea cu vorbă bună: E sus în cer la Dumnezeu Când nu erai pe lume. Şi mama mea plângea Dar eu ca o copilă Nu-l cunoşteam pe tatăl meu De el să-mi fie milă. Când nouă ani am împlinit Eu mi-am cernit năframa. Când Domnul Isus a venit Şi ne-a luat şi mama. Am căzut jos la patul ei Când am văzut că moare Strigând, plângând şi suspinând Cu cine vrei să mă laşi oare? Şi mama mea, s-a dus, s-a dus S-a dus îndurerată Cu gândul la mine s-a dus În cer lângă al meu tată. Copila mea de acum Mereu să fi cuminte Să-l rogi mereu pe Dumnezeu Să-ţi fie El părinte. Pe lume singur am rămas Străină şi orfană Străină fără adăpost Fără tată şi mamă. Toţi fraţii mei m-au izgonit Din casa părintească Dar Tu, Isuse, m-ai primit Cu mila Ta cerească.