Eu la Domnul am scăpare, cum îmi ziceţi mie

Eu la Domnul am scăpare, cum îmi ziceţi mie Fugi în munţii voştri ca o pasăre pustie, Ca o tristă şi pribeagă pasăre pustie!? Iată, cei răi şi-ncordează arcul cu săgeată, Ca să tragă-n cel ce are inima curată, Pe ascuns, să tragă-n cel cu inima curată. Când se surpă temelia, ce mai poate face Cel ce caută curăţia şi doreşte pace, Cel neprihănit ce caută şi doreşte pace? Domnul este-n Sfântu-I Templu, El în Cer domneşte, Ochiul Lui ne cercetează treaz şi ne priveşte, Pe toţi oamenii-n tot locul Ochiu-I ne priveşte. La cei fără vină-ncearcă El credincioşia, Dar urăşte pe cel care caută silnicia, Pe-orice om care-n viaţă caută silnicia. Peste cei răi plouă Domnul flăcări şi pucioasă, Vânt dogoritor de moarte peste ei se lasă, Asta-i plata care Domnul peste ei o lasă. Că-i Drept Domnul şi dreptatea pururea iubeşte, Cel neprihănit lumina Feţei Lui priveşte, Faţa Lui cel fără vină veşnic o priveşte.