Eu sunt acel ce nu aveam pe nimeni
Eu sunt acel ce nu aveam pe nimeni
Atunci când la Betezda sufeream
# Pe patul meu bolnav de multă vreme
Speranţă de mai bine nu aveam. #
Zăceam plângând acolo la pridvoare
De-atâţia ani de toţi cei dragi uitat
# Aş fi intrat la tulburarea apei
Să fiu şi eu de boală vindecat. #
Dar cine oare să mă bage-n apă
Eram de toată lumea ocolit
# Căci nici doi bani nu s-ar fi dat pe mine
O cât de mult aveam de suferit. #
Dar într-o zi un om veni la mine
El m-a privit cu milă şi mi-a spus
# M-a întrebat de vreau să ma fac bine
O Doamne n-am pe nimeni i-am răspuns. #
Scoală-te mi-a zis atunci străinul
Ridică-ţi patul, umblă mi-a mai zis
# Îndată sănătatea mă cuprinse
Şi pe picioare iată am ajuns. #
Iar dup-aceea m-a găsit în templu
Acel străin şi mi-a vorbit duios
# M-a sfătuit să nu mai fac păcate
Şi am aflat ca e Isus Hristos. #