Ferice va fi de omul

Ferice va fi de omul, Care toată viaţa lui, # Cugetă ziua şi noaptea, Numai Legea Domnului. # El de cei răi se fereşte, Şi de toţi cei păcătoşi, # La sfatul lor nu se duce, Ştie că sunt mincinoşi. # Cât de fericit în suflet, Este un astfel de om! # El se-aseamănă în totul, Cu un mândru frumos pom # Care la izvorul apei, Cineva l-a răsădit. # El îşi dă rodul la vreme, Şi umbră celui trudit. # Nu aşa necredincioşii, Şi aceia ce fac rău. # Ei îşi vor lua pedeapsa, De la dreptul Dumnezeu. # Căci întocmai precum pleava Este spulberată-n vânt, # Tot aşa necredincioşii, Voi fi şterşi de pe pământ. # Iar la dreapta judecată, Vor plânge s-or tângui. # Dar va fi târziu atuncea, Şi-n zadar se vor căii. # Iar cei drepţi în haine albe, Vor primi cununa lor. # Şi vor merge sus în ceruri, La dreptul judecător. #