Fericit e-acel ce are fărdelegile iertate
Fericit e-acel ce are fărdelegile iertate
Şi acela cu păcate coperite şi uitate;
Fericit cel ce nu-i ţine Domnu-a lui vinovăţie
Şi în duhul cărui nu e gând ascuns şi viclenie.
Cât tăcusem şi eu, Doamne, mă topeam mergând pe cale,
Zi şi noapte-aveam asupră-mi apăsarea Mâinii Tale;
Mă uscam ca ţărna vara când de secetă-i pătrunsă,
Atunci mi-am strigat spre Domnul toată vina mea ascunsă:
Doamne-am zis, mărturisi-mi-voi toată fărdelegea Ţie!
Şi Tu m-ai iertat de toată multa mea vinovăţie.
Voi toţi cei fără prihană, bucuraţi-vă deodată!
Scoateţi strigăte şi cânturi cei cu inima curată!