Fiecare strop de rouă, strâns în zori
Fiecare strop de rouă, strâns în zori,
În potirele gingaşe de la flori,
Este o lacrimă ce s-a prelins,
Odată, pe un obraz
Şi a lăsat pe chip paloarea de topaz.
E uitată gingăşia mamelor
Şi îi trădată năzuinţa fraţilor;
Spulberate sunt nădejdile
Clădite în suferinţi
Şi-s călcate juruinţele fierbinţi.
Numai Tu, Isuse dulce, ne răsari
Cu lumina Ta şi splendoarea dinspre Rai.
Fruntea ne-o putem pleca,
La sânul Tău, în linişte,
Să ne mângăi Tu, divină Dragoste.
Dacă un prieten nefăţarnic, te-a însoţit,
Dacă o inimă de mamă, te-a iubit,
Dacă o gură de prieten
Ţi-a vorbit să mergi în sus,
Prin acestea toate, Ţi-a vorbit Isus.
Nu schimba iubirea sfântă pe un fior,
Nu îţi risipi veşnicia pentr-un dor!
Nu schimba zâmbetul mamei,
În al lacrimei suspin!
Nu trăda onoarea Mielului Divin!