Harul Tău în grele clipe, Doamne mi-e de-ajuns
Harul Tău în grele clipe, Doamne mi-e de-ajuns,
Căci sub sfintele-i aripe, El mă ţine-ascuns.
/:Sute de săgeţi aprinse de la cel mişel
Toate-n har părî-vor stinse de mă-ncred în El:/
Harul Tău nu-l pot cuprinde, fără sfârşit,
Inima de Cer mi-o prinde, mai desăvârşit,
/:Şi mi-o umple de putere, să pot birui
Şi ispita şi durerea, tot ce va veni:/
Harul Tău se înoieşte zilnic cum ai spus
Sufletul prin El primeşte liniştea de sus;
/:Jertfa mântuirii pline, mirul ei sfinţit
O ridic smerit spre Tine, Domnul meu iubit:/
Tu-mi eşti sfântă moştenire, harul mi Te-a dat,
Şi-n eternă fericire sunt înverşunat,
/:Laude şi osanale Ţie-Ţi cânt mereu,
Pentru darurile Tale, Dumnzeul meu!:/