Am trecut de cel din urmă

Am trecut de cel din urmă Vârf ce ne desparte, Şi de-abia te văd în vale, Ţară de departe, Unde-am stat şi-am plâns o viaţă, Ţară de departe. Am avut în tine doruri, Ţară de-mplinire Suferinţă fără număr Plâns şi fericire Poate-atât cât nimeni altul, Plâns şi fericire. Am avut duşmani în lume, Răul să-mi dorească Dar au fost şi-atâtea inimi Dragi să mă iubească Scumpe şi duioase inimi, Dragi să mă iubească. O, pământule, pe care, Am trăit o viaţă, Azi mă duc, te las în urmă, Tot mai mic în ceaţă. Mai în urmă, mai departe Tot mai mic în ceaţă. Azi mă duc în ţara sfântă, Sus, mai sus de stele, Unde-i mirele şi-alesul Dorurilor mele, După care-am plâns o viaţă, Dorurilor mele. Faţa ta îndurerată N-o vei mai privi-o, Lume, suferinţe, lacrimi, Plânsule, adio! De azi suntem pe vecie, Plânsule, adio!