Am văzut adâncul mării şi atunci m-am îngrozit
Am văzut adâncul mării şi atunci m-am îngrozit
Şi-am crezut că-s dat uitării şi Domnul m-a părăsit.
Cor: /: Dar am zis în disperare:
„Isuse, nu mă lăsa!
Doamne-n mila Ta cea mare,
Eu Te rog, nu mă uita!..." :/
M-au lovit, fără de milă valurile înspre mal
Şi-am crezut că îmi sfărâmă barca, un puternic val.
Cor: /: Am strigat şi eu ca Iona,
Din fundul adâncului:
„Doamne, Doamne-ntinde-Ţi mâna
Împotriva valului!..." :/
Când ziceam că-i sfărâmată barca, iar eu sunt pierdut,
Văd o mână că-i întinsă: al credinţei veşnic scut!
Cor: /: S-a întunecat şi cerul
Şi văzduhul plin de nori
Peste mine-a trecut valul
Cu ai morţii reci fiori... :/
Cel ce-a potolit furtuna-e Domnul Isus, Cel Iubit;
Înspre mine Şi-a-ntins mâna şi de val, m-a izbăvit...
Cor: /: De-aş putea să scot din pieptu-mi
Inima-n versuri s-o pun,
Ca s-arăt la fiecare
Cât a fost Domnul de bun! :/