A fost cândva, demult, un Prunc mic în iesle

A fost cândva, demult, un Prunc mic în iesle Un dar preascump şi minunat trimis pe-aripi de cer Scăldat în lacrimi dragi, purtat pe braţe calde Tainele cuprinse-i strâng ochii de copil A fost cândva, demult, un om umblând pe ape Furtuni şi inimi liniştind, păcatele iertând Ne-a învăţat, smerit, credinţa fără margini Ne-a arătat cum ceru-ntreg ascultă Şoapta Lui Povestea aceasta reînvie, astăzi pe Pământ E povestea celor ce în inimi Îl au pe Domnul Sfânt A fost cândva, demult, o cruce-nsângerată Şi Dumnezeu murind pe ea, gândindu-se la noi Pironit pe lemn, cu braţele deschise Ceru larg ni l-a deschis chiar prin jertfa Sa Prin moartea şi-nvierea Lui eu sunt Copil de Dumnezeu Sunt copilul Lui!