Isuse veşnic călător

Isuse veşnic călător Prin lumea de păcate # Tu baţi străin şi iubitor La uşile încuiate. # Nimic tu nu ceri nimănui Când baţi şi aştepţi să vină # Ci-ai vrea să laşi în casa lui Din pacea Ta dinvină. # Ai vrea din viaţa Ta să-i dai Căci viaţa lui e moartă # Dar el nu vrea, Tu plângi şi stai Afară lângă poartă. # Tu, regele iubirii, ai sta Pe veci de veci cu dânsul # Şi baţi, şi-aştepţi, dar el nu vrea Şi stând îţi vine plânsul. # Eram copil când te-am văzut La poarta mea, străine # Şi să-ţi deschid ai tot bătut Să intri şi la mine. # Dar lumea-mi spunea să nu vin Că viaţa Ta-i amară # Am vreme colo mai târziu Şi te-am lăsat afară. # De-atunci trecură ani şirag Şi viaţa-mi amărâtă # Tu tot ai plâns, Isuse drag, La poarta-mi zăvorâtă. # Târziu ţi-am auzit din nou Chemarea Ta duioasă # Înceată, stinsă, un ecou: “O, lasă-mă în casă. # O, lasă-n suflet să-ţi străbat Cu pacea mea cerească # Cât ceru-n larg şi lumea-n lat Nu pot să-ţi dăruiască”. # Dar lumea-mi spune să te las Afară şi astă dată # Tu tot la uşă ai rămas Şi uşa-i încuiată. # Te-am auzit ani mulţi pe rând Chemându-mă pe nume # Dar n-am deschis, iar tu plângând Te-ai dus străin în lume. # Dar astăzi singur mă-nfior De-a mele fapte rele # Isuse, şi te chem cu dor În noaptea vieţii mele. # Mai vino iar, Isuse blând, Mai bate iar odată # Te-aştept cu sufletul plângând Şi uşa-i descuiată. #