Izbăvire, izbăvire

Izbăvire, izbăvire Ah cât mi-e de dor de tine Ca să scap de întristări De lacrimi şi de dureri. Care aici vin mereu Şi-mi lovesc sufletul meu Făcând tot să se mihnească Şi pacea să mi-o simţească. Căci atuncea nu-i sfinţire Că tare lucrează firea Doamne îndură-te de mine Izbăveşte-mă de fire. Duhul tău să mă sfinţească Şi să mă călăuzească Şi tot adevărul scris Până ajung în paradis. Unde-i izbăvirea ta Pe deplin o vei vedea Cântându-ţi Ţie mereu Slăvit să fi Domnul meu.