Jos sub crucea răsturnată într-un sat

Jos sub crucea răsturnată într-un sat # Am văzut un om odată stând cu faţa-n mâini lăsată Şi cu fruntea-nsângerată Şi plângea de parca toata lumea s-a-necat. # M-am oprit atunci pe cale lângă El # Sângele curgea din rane Printre degete la vale Şi-ţi venea să plângi de jale Calător pornit pe cale Singurel. # Faţa Lui e albă toată ca de crin # Iar albeaţa ei curată Sângele-o brăzdase toată Şi-a Lui frunte-nsângerată Îi era încoronată numai spini. # Iar în palme şi-n picioare răni de cui # Dar atunci plin de mirare Mi-am adus aminte oare De Străinul din cărare Când mă uit mirare mare: Nu-l văzui. # Când am zis să nu mai plângă m-a privit duios # Şi-a pus fruntea-n mâna stângă Şi-a-ncercat din nou să strângă Ca şi cum ar vrea să strângă Lacrima ce curgea lângă cruce jos. # Azi trecând prin mii de sate şi prin lunci # Când văd jertfele uitate Mie-mi pare că pe toate Văd un Isus care plânge Plin de răni şi plin de sânge Ca şi-atunci. #