Jos în valea umbrei morţii

Jos în valea umbrei morţii Sunt lovit de mari dureri Şi n-am pe pământ pe nimeni Să-mi aducă mângâieri. Toţi mă urăsc fără teamă Şi îmi zic că sunt nebun Cui să-i spun a mea durere N-am căruia să i-o spun. Am un singur prieten bun Nu-i aicea pe pământ Când îi spun a mea durere Cu El împreună plâng. El plânge cu mine-ntruna Când îi spun al meu necaz Vine noaptea în aşternut Şterge lacrimi pe obraz. Şi când stau cu El de vorbă Şi mă uit în faţa Lui Când îi spun şi El de milă Cum a fost pe crucea Lui. Dar a mea durere mică Nu-i ca a Domnului de mare Nu se află nime-n lume Să aibă ca El salvare. Şi când stau cu El de vorbă Să mă uit în faţa Lui Nici soarele nu-i mai frumos Nu-i ca faţa lui Hristos. Părul lui e alb ca lâna Faţa lui e luminoasă Ochii ca la porumbei Ca izvoarele de apă.