Lazăr, Marta, Maria

Lazăr, Marta, Maria Din satul Betania Prieteni lui Isus erau Şi pe El mult îl iubeau Lazăr fratele iubit Odată s-a îmbolnăvit Şi surorile-au trimis La Isus om de i-a zis O Doamne prietenul tău Lazăr este bolnav rău Şi din ce în ce mai slab Vino vindeca-l degrab. Dar Isus nu s-a grăbit Ca să meargă, ci-a grăit: Nu spre moarte-i boala lui Ci-i spre slava Domnului Două zile a zăbovit Ş-apoi a călătorit La satul Betania La Marta şi Maria Lazăr era răposat Dar era şi îngropat Iar surorile-l plângeau Dar fraţii le mângâiau Marta când a auzit Că Isus ar fi sosit Înainte a alergat Cu lacrimi le-a întâmpinat. Doamne aici dacă-ai fi fost N-ar fi murit fratele nost' Dar şi-acum de te-ai ruga Dumnezeu orice ţi-ar da Şi Isus aşa grăia Fratele tău va-nvia Cel ce crede hotărât Este viu deşi-a murit Spune-mi Marto poţi să crezi? Zisa ea Tu Doamne vezi Cum eu cred mărturisesc Că eşti Împărat ceresc. Apoi ea s-a depărtat Şi pe sora şi-a chemat Vino Marie la Isus Ea sculându-se s-a dus Când pe Domnul la văzut La picioare i-a căzut Şi i-a zis de-ai venit Fratele n-ar fi murit Dar Isus când a privit Şi-al ei plâns la auzit Din adânc a suspinat Şi în sine s-a tulburat Şi-a-ntrebat unde l-au pus I-au răspuns toţi lui Isus Vino vezi-l aşezat Şi Isus a lăcrimat. Iudeii atunci grăia Vedeţi-l cum îl iubea Iar mai mulţi din ei au zis Oare acesta ce-a deschis Ochii celui ce şedea Jos cerşind că nu vedea Nu putea să facă acum Să nu moară un prieten bun El din nou s-a tulburat Spre mormânt s-a îndreptat Să-l deschidă a poruncit Şi lui Lazăr i-a grăit Vino Lazăre afară Vino la viaţă iară Şi atunci mortul înfăşat De Isus a ascultat. Mulţi din iudeii veniţi Şi de Maria primiţi Când minunea au văzut În Isus ei au crezut La Isus stăpânul meu Mă gat să mă duc şi eu Să-mi dea locul fără chin Îl rugaţi voi toţi amin.