Lângă mormântul gol şi rece

Lângă mormântul gol şi rece Stătea Maria şi plângea Şi nu voia ca să mai plece Căci Domnul ei nu mai era. “Unde l-au pus pe-nvăţătorul?” În taină ea se întreba O, de-ar putea să-şi stingă dorul O clipă doar de l-ar vedea. Cănd copleşită de tristeţe La toate acestea se gândea O voce plină de blândeţe O întreabă: “Ce faci fiica Mea?” Crezând atunci că-i grădinarul Ea l-a întrebat “Unde L-ai pus ?” Fără să ştie că tâmplarul Ce îi vorbea era Isus. Dar Domnu’ o cheamă atunci pe nume Cu glas duios şi minunat “Învăţătorul tău, Răbuni, E viu, din morţi a înviat ! Tresaltă acum de bucurie Vesteşte aceasta tuturor Că pentru veci de veci, Marie Sunt Rege, Rege-al Regilor ”. Osana, glorie, mărire S-a rupt al morţii bold de fier Isus e iar în strălucire E liber drumul către cer. A înviat speranţa vieţii A înviat precum a spus De-acum în zorii dimineţii Răsare un soare nou – Isus. E sărbătoare în cetate, E sărbătoare pe pământ Căci ne-a răscumpărat din moarte Pentru vecii Isus cel Sfânt. A înviat şi-n toată lumea Răsună acest salut frumos Din gură-n gură toţi să spună: “A înviat Isus Hristos !”