Mai ţine Doamne pe bătrâni

Mai ţine Doamne pe bătrâni Mai ţine perii albi şi rari I-ai pus cârmuitori şi scut Să cârmuiască ai tăi lăstari. În mâna fraţilor bătrâni Să creştem drepţi şi ocrotiţi Nici grindina şi nici furtuna Lăstarii tăi nu i-a lovit. Iar tu copil a lui Isus În faţa perilor albiţi Ridică-te smerit în suflet Pentru anii ofiliţi. Iar sfatul lor ca o candelă O candelă din împrumut Bătrânilor ce ca stejarii Anii grei i-a petrecut. Tu încă nu cunoşti durerea Ce e prigoană nu gândeşti Lăstarul n-a văzut furtuna O cunoaşte din poveşti. O dă-ne, Doamne, Tu credinţa Cu rădacinile adânc Veni-vor vremi’ de suferinţă Şi prigoane pe pământ. Mai ţine Doamne pe bătrâni Cu seva Ta, Tu să-I hrăneşti Să semene cu tine în totul Pentru rai să-I pregăteşti. Mai ţine Doamne pe bătrâni Prin Duhul Sfânt să-I faci mai tari I-ai pus cârmuitori şi scut Să cârmuiască ai tăi lăstari.